Regula 3-2-1 pentru copii de siguranță, explicată pe cazuri reale

Aproape orice firmă are „backup”. Foarte puține au unul din care s-au restaurat vreodată. Diferența dintre cele două se descoperă întotdeauna în cea mai proastă zi posibilă.

Ce spune regula

E o regulă veche, simplă și încă valabilă:

• 3 copii ale datelor — originalul și două copii.
• 2 tipuri diferite de suport — de exemplu discul serverului și un disc extern, sau disc și cloud.
• 1 copie în altă locație fizică.

De ce fiecare cifră

De ce două copii, nu una

Pentru că o copie se poate strica exact în momentul în care ai nevoie de ea. Un disc extern ținut în sertar și folosit o dată pe lună are șanse reale să nu pornească atunci când contează.

De ce două tipuri de suport

Aceleași discuri, cumpărate în aceeași zi, din același lot, tind să cedeze în aceeași perioadă. Dacă backupul e pe un disc identic cu originalul, ai două echipamente cu aceeași vârstă și aceeași uzură.

De ce altă locație — partea cea mai ignorată

Un incendiu, o inundație, o spargere sau un fulger nu fac diferența între server și discul de backup de lângă el. Regula asta pare exagerată până în ziua în care nu mai e.

Ce a schimbat criptarea de răscumpărare

Programele care îți criptează fișierele și cer bani caută în rețea și copiile de siguranță. Dacă discul de backup e permanent conectat și accesibil, se criptează odată cu restul.

De aceea, la cele trei cifre se adaugă azi o a patra cerință: cel puțin o copie care nu poate fi ștearsă sau modificată — un disc deconectat fizic după copiere, sau un serviciu care păstrează versiuni ce nu pot fi șterse o perioadă.

Testul de cinci minute

Nu întreba „avem backup?”. Întreabă asta:

1. Alege un fișier oarecare, șters sau modificat săptămâna trecută.
2. Cere să fie recuperat, acum, în fața ta.
3. Cronometrează.

Dacă nu se poate, nu ai backup — ai un proces care rulează. Dacă durează o zi, află dacă firma poate sta o zi.

Ce se uită aproape întotdeauna

• Cutiile poștale de email. Multe firme salvează serverul, dar nu și emailul, unde stă de fapt istoricul comercial.
• Configurările. Ai datele, dar nu și setările care fac aplicația să funcționeze cu ele.
• Fișierele de pe laptopurile oamenilor. Adesea acolo sunt ofertele și contractele în lucru.
• Site-ul și baza lui de date, dacă sunt la un furnizor care „are el grijă”. Merită verificat exact ce înseamnă asta.

Cele două întrebări dinaintea oricărei soluții

Cât timp poate sta firma fără aceste date? O oră, o zi, o săptămână? Răspunsul decide cât de rapidă trebuie să fie restaurarea.

Cât de vechi pot fi datele recuperate? Dacă backupul e nocturn și problema apare la ora patru după-amiaza, pierzi munca unei zile întregi. Uneori e acceptabil. Uneori nu.

Restul — ce tehnologie, ce furnizor — decurge din aceste două răspunsuri. Dacă nu le-ai formulat niciodată, e cel mai util lucru pe care îl poți face săptămâna asta.

← Înapoi la blog